Primul stilou pentru clasa I:
penița, cerneala și testul final
Am ajuns la partea pe care eu o consider poate cea mai importantă.
Pentru că putem avea un stilou frumos, ușor, ergonomic și perfect proporționat pentru mâna copilului. Dar dacă nu scrie bine, degeaba. :)
La finalul zilei, copilul nu ține stiloul în mână pentru a admira designul. Îl folosește ca să scrie.
Penița
Poți avea cel mai frumos stilou din lume, cu cea mai spectaculoasă ergonomie, dar dacă penița agață hârtia, copilul nu va fi foarte fericit.
O peniță bună pentru un începător trebuie să alunece ușor pe hârtie. Nu trebuie să zgârie. Nu trebuie să se oprească din scris dacă schimbă puțin unghiul. Și, mai ales, copilul nu ar trebui să fie nevoit să apese foarte tare pentru ca cerneala să curgă.
Asta este important. Un copil care simte că stiloul nu scrie poate începe să apese mai tare. Și mai tare. Și încă puțin. Până când vedem o urmă adâncă pe caiet și ne întrebăm de ce scrie atât de apăsat. Poate că nu este doar o problemă de „cum ține copilul stiloul”. Poate fi și o problemă a stiloului.
Cât de fină trebuie să fie penița?
Aici nu există din nou un răspuns universal.
Pentru un copil care scrie litere mici, o linie foarte groasă poate fi incomodă. Pe de altă parte, o peniță extrem de fină poate fi mai pretențioasă și poate reacționa mai mult la unghiul în care este ținută.
Pentru început, eu aș prefera o peniță care oferă o linie clară și constantă și care nu îl „pedepsește” pe copil pentru că nu ține stiloul perfect. Pentru că nu îl va ține perfect. Este în clasa I. Tocmai asta învață.
Fluxul de cerneală
Un alt lucru la care poate nu ne gândim atunci când cumpărăm primul stilou.
Cerneala. Dacă fluxul este prea mic, copilul poate apăsa.
Dacă este prea mare, avem pete, hârtie udă, degete albastre și, eventual, o mamă care respiră adânc și spune: „Nu-i nimic, se spală.” :)
Ideal este să avem un flux constant.
Stiloul trebuie să scrie atunci când îl pune pe hârtie.
Nu după ce îl agită.
Nu după ce apasă.
Nu după ce desenează de trei ori pe marginea caietului.
Pur și simplu să scrie.
Și hârtia contează
Aici este un mic detaliu pe care îl uităm.
Nu testăm stiloul în vid. Îl testăm pe hârtie. Iar hârtia poate schimba foarte mult experiența.
Un stilou care merge minunat pe o hârtie fină poate să se comporte diferit pe un caiet școlar. Așa că, dacă aveți posibilitatea, testați-l pe un caiet asemănător cu cel pe care îl va folosi copilul la școală.
Pentru că, până la urmă, acolo trebuie să funcționeze.
Cartuș sau rezervor?
Pentru primul stilou, eu aș păstra lucrurile cât mai simple.
Cartușele sunt ușor de schimbat și, pentru copil, sunt probabil cea mai simplă soluție. Există și sisteme cu rezervor care pot fi foarte frumoase și interesante, dar nu cred că trebuie să complicăm lucrurile inutil.
Copilul are deja suficiente lucruri de învățat. Nu trebuie să învețe în aceeași săptămână și arta sofisticată a umplerii stiloului. ;)
Și rezistența contează
Copilul va deschide și va închide stiloul de foarte multe ori.
Îl va pune în penar.
Îl va scoate.
Îl va scăpa.
Va uita capacul.
Va pune capacul în alt loc.
Va întreba „unde este capacul?” când capacul este chiar lângă el.
Viața reală. :)
Așa că și aceste lucruri mici contează.
Capacul trebuie să fie ușor de folosit și să stea bine.
Clipul poate fi util pentru a fixa stiloul în penar.
Iar construcția generală trebuie să fie suficient de rezistentă încât să supraviețuiască vieții de școlar.
Nu avem nevoie de un stilou construit ca un tanc.
Dar nici de unul care se dezintegrează după prima căzătură de pe bancă.
Testul final
Dacă aveți posibilitatea să testați stiloul înainte de cumpărare, faceți-o. Și nu doar puneți copilul să scrie numele lui. Lăsați-l să scrie câteva rânduri. Câteva litere. Câteva cuvinte. Poate chiar o propoziție.
Și uitați-vă la mână.
Este relaxată?
Ține stiloul foarte strâns?
Apasă?
Îl rotește?
Își schimbă poziția degetelor?
Scrie fără să se oprească?
După câteva minute, pare obosit?
Toate astea spun mult mai multe decât orice descriere de pe ambalaj.
Și dacă îi place doar pentru că este
roz, albastru sau are un personaj?
Lăsați-l. Serios. ;)
Este stiloul lui.
Mi se pare important ca noi, ca părinți, să alegem partea tehnică, dar să-i lăsăm și lui un cuvânt de spus.
Poate că noi vedem ergonomia, greutatea și penița. El vede culoarea. Și, sincer, ambele contează. Dacă stiloul este confortabil și copilului îi place, avem combinația perfectă.
Până la urmă, ce contează cel mai mult?
Dacă ar fi să fac o listă foarte scurtă, aș pune lucrurile cam așa:
1. Să fie confortabil în mâna copilului.
2. Să fie suficient de ușor și bine echilibrat.
3. Să aibă o zonă de prindere care nu alunecă.
4. Penița să alunece ușor pe hârtie.
5. Fluxul de cerneală să fie constant.
6. Dimensiunea să fie potrivită mâinii copilului.
7. Să fie suficient de rezistent pentru viața de școlar.
8. Și, da, să-i placă.
Pentru că până la urmă, nu cumpărăm un stilou pentru o fotografie frumoasă pe Instagram și nici pentru a impresiona părinții de la ședința cu părinții.
Îl cumpărăm pentru un copil care va sta cu el în mână aproape în fiecare zi.
Primul stilou nu trebuie să fie perfect
Cred că aici este, de fapt, concluzia.
Nu trebuie să găsim stiloul perfect.
Trebuie să găsim un stilou cu care copilului îi este ușor să scrie.
Un stilou care nu îl face să se gândească la stilou.
Pentru că atunci când instrumentul este potrivit, copilul începe să uite că îl ține în mână.
Se gândește la litere.
La cuvinte.
La ce are de scris.
La povestea pe care o inventează.
Și, încet-încet, la faptul că poate să scrie singur.
Iar asta este, până la urmă, ceea ce ne dorim.
Nu un stilou perfect.
Ci un copil care scrie cu plăcere.
inkentropy
No comments